march 1st 2004

1 Martie!
Huh... un martisor virtual... si cateva versuri care m-au patruns a fost ceea ce mi-a rezervat ziua asta pana acuma... nu am impartit martisoare celor dragi ca in alti ani... nu! De ce as fi facut-o?
Azi e ziua luminoasa in care mi-am promis sa revin! Pauza mi-a fost binecuvantata! Ieri am vazut un port la care visam de pe vremea in care inca nu stiam unde anume poate fi... Vapoarele mi-au incalzit intotdeauna sufletul... mi-au aprins inima... mi-au redat speranta uitata sau pierduta undeva adanc in mine sau in tine...sau nu stiu exact unde sau cand se va intampla sa aflu...
De cele mai multe ori oamenilor le e frica de ei, frica de noi, noi adica RESTUL... restul de la ceea ce a ramas de ieri pentru maine, un maine senin sau intunecat in functie de ceata in care ne afundam sau lumina spre care inaintam.
Azi, aici mi-am gasit linistea... mi-am gasit o parte din mine... am crezut ca m-am pierdut, dar o voce m-a strigat si mi-am dat seama ca sunt aici: pentru voi...adica RESTUL care contati sau imi sunteti indiferenti deopotriva, care iubesc sau urasc sau nu simt nici una din aceste doua senzatii... dar care EXISTA si nu au uitat asta, nu au uitat de zambetul pe care-l ofera celor ce tanjesc dupa el...
Sensibilitatea umana este pe cale de disparitie? Ma intreb dar simt pozitivitatea raspunsului de care mi-e teama... si as vrea sa fac ceva sa schimb cursul acestui fenomen: sta in puterea mea, a ta, a noastra... a RESTULUI... ca sa ne refugiem din tabara asta si sa fim parte integranta din cei care conteaza, din cei care iubesc sau urasc din tot sufletul, din cei pe langa care viata nu trece fluierand, sau care nu trec fluierand prin viata...
Mi-e dor de o zi de primavara, de un cantec de un verde sfasietor, de un sunet cristalin al unui izvor care nu a secat vreodata!
martisoare....