glimpses of my thoughts

today has been ok

2011-11-06T19:53:00.001-08:00

2011-11-04T14:43:00.002-07:00

Browsing thoughtlessly some home goods isle a young man walks up and asks me: "Do you have kids?" "Oh noooo, no I don't!" "Hm, not yet!?" and he kept on walking.
A couple of minutes later I overhear the (now) familiar question: "Do you have kids?" followed by the same negative answer and then "Hm, not yet!?"

2011-08-29T20:31:00.001-07:00

2011-08-20T20:44:00.001-07:00

here comes the sun

2010-02-16T14:28:00.002-08:00

The true meaning and the intensity of the word betrayal is not something you feel until it comes from a creature you used to call “my best friend”. And then it hits you right in the face: the never ending hours you put into befriending the creature, and all your lingering doubts are vanishing. And you carry on the way you were meant to before befriending the betrayer.

">

a different kind of new start

2009-09-20T22:08:00.003-07:00

I was madly in love once, twice, several times. I saw you in all your groominess and the first shock was soon overtaken by a severe form of disgust. I can vividly recall your fear of being seen picking me up from a frozen bus station and your quietude for most of the cab ride. Now I put together the last puzzzle pieces and just as vividly I recall your coldness before I left, your surprised voice when I called to wish you happy birthday a couple of years later. The only part that I don`t understand right now is why I cared then, now or anytime. And soon, very soon afterwards I fell once last time in love. Fate? Faith?
Today is an incredibly blessed day. For I know what I am made of and become proud of that. Jealous? hardly the case! Happy? I wish I could be. Curious? of your look when we get to see each other again - a good chance we likely stand still.
The pounding of my heart is no longer to be heard when your name comes up in a random conversation. When lights are fading the glitter comes off and all is left to you is a lingering thought.
I never got to see the pictures after a certain birthday of yours. Pictures are poor reminder of us which were so blind, so lost, so young, so hopelesly indealists, hunters of hopes.
The cicle seems to come to an end. The tomorrow I hoped for is looking shy from the heights of the darkness of the sky. I`ll never let anyone to stop me from flying up high - a height as high as my soul has desired.

uneori

2009-09-05T08:35:00.002-07:00

obosesc. tanjesc. visez. aspir. mimez. infurii. detest. ador. dorm. uit. amintesc. recitesc. refac. reduc. recapat. redresez. refuz.
Astazi refuz sa mai obosesc, refuz sa tanjesc in van, refuz sa mai visez cu ochii deschisi, refuz sa aspir la ceva anume, refuz sa mimez implinirea in desavarsita ei lipsa, refuz sa ma mai infurii pe nedrept, refuz sa ma mai detest pentru curajul de a fi eu insami, refuz adorarea muta, refuz sa dorm in plus, refuz sa uit cine sunt, refuz sa-mi amintesc dezamagirile, refuz sa recitesc jurnale vechi, refuz sa refac din cenusa un drum pe care n-am prea pasit deodata, refuz sa reduc volumul plansului, refuz sa recapat mereu si mereu ignorarea absoluta, refuz sa redresez orice tine de capitolul probabil de mai demult incheiat: noi.

fellowship

2009-08-29T00:08:00.002-07:00

I never thought just how good it feels or important it is to be in the persence of like-minded people untill tonight. As much I enjoy the companionship of this piece of equipment which keeps me in touch with people I used to or still care about, with people I never met but would`ve liked to, with people I will be meeting sooner rather than later as I enjoy a good laughter or cry in an old friend`s arms.
As far away as we came you, who carried me through my late, prolongued teenagerhood, are always with me. I walk with you the lake`s shores. I talk to you when I`m staring hours on no end at the last pictures we`ve taken. I dance with you every night of the weekend which I spend inside or indoors since I left. I cry with you watching the romantic comedies every Sunday afternoon. And most of all I smile when I see you waiting for my return.">">a>

i want u but i don`t need u

2009-08-27T13:21:00.001-07:00

stelele care cad

2009-08-12T23:04:00.000-07:00

of music and me

2009-07-29T19:27:00.002-07:00

I happen to enjoy taking the train to the loop, step out, walk the few blocks to the Jay Pritziker Pavilion, find a seat and melt away with the sounds of the Grant Park Symphony Orchestra every chance I get.
Today it was a finish feast in the park and I was wearing "kinky in Helsinky" nail polish, funny? Not sure yet.
Here`s what`s been playing: http://www.grantparkmusicfestival.com/2009-season/sibelius-symphony-no-1 . I can just say that sometimes I bite more than I can chew and yes, sometimes, I don`t get it, sometimes, like tonight, the sounds weren`t healing. Tonight the sounds were sharp, acute, like a pain coming out of nowhere but somewhat coming together in the end.
When the cymbals touched each other I felt like when I first met you. Their touch is so short but so significant! Bells were there to mourn my feelings and I`ve never felt so relieved and at peace.

clasicae

2009-07-04T10:08:00.004-07:00

Muzica mi-a facut bine dintotdeauna, clasica in special. Am nemarginita placere sa locuiesc intr-un oras imens pe care nu l-am chiar descoperit inca dupa imediat trei ani de cand il bantui. Are orasul asta ceva rar intalnit zilele acestea si dupa afirmatia prezentatorului de miercuri seara este singurul eveniment muzical clasic in aer liber din tara.
Evenimentul nu e lipsit de peripetii. Peste sunetele binefacatoare ale orchestrei, de la cateva sute de metri mai la dreapta, bubuiau in rastimpuri focurile de artificii de la Navy Pier. Peste mladioasele valuri ale Dunarii Albastre s-au precipitat amenintator sunetele elicopterului ce survola zona din motive necunoscute audientei.
Am avut senzatia reintoarcerii acasa la concertul aniversar din mijlocul saptamanii acesteia si mi-am promis sa nu mai plec de-acasa curand.
http://www.grantparkmusicfestival.com/2009-season/gala-75th-season-concert

nostalgice

2009-06-25T12:00:00.005-07:00

De dimineata buna imi staruie un gand, o imagine veche, o senzatie nemaitraita de cativa ani: calatoria spre nicaieri inr-un tren accelerat sau personal, de care s-o nimeri.
Cand ma copleseste rutina si inutilul ma regasesc pe-o bancheta maro, spalacita, a unui tren si mai vechi ce se scurge-agale printre dealuri sau munti - preferabil - fara o destinatie anume. Stau la geam, cu un picior pe caloriferul compartimentului, c-o carte nu deosebit de interesanta in mana, cu un creion sa fac sublinieri in caz ca se impune, eu - care idolatrizez cartea si orice insemn mi se pare o cicatrice, o rana scrijelita-n sufletul ei - cu jurnalul la-ndemana in ghiozdanul verde cu negru cu care m-am pricopsit de la sora-mea, cu ochelarii cu rama un pic prea larga ce-mi aluneca mult prea usor pe nas si cu un sentiment avid de necunoscut bine mascat sub trasaturile asezate ale fetei.
Citesc introducerea - obligatriu, primele doua-trei pagini si imi pierd brusc orice urma de interes fata de ceea ce se-asterne pe hartia din fata mea. Privirea-mi aluneca peste ramele ochelarilor deja cazuti spre calatorii de pe culoar. Nu te gandesti la nimic anume, doar privesti... asa-ntr-o doara. Si pastrez senzatia placuta a unei calatorii lungi spre nicaieri, intr-un tren ticsit de necunoscuti, care, asemnea tie se autoiluzioneaza ca trenul acesta se-ndreapta spre infinit.

another glimpse, another thought

2009-06-17T21:13:00.000-07:00

Zilele se scurg monoton printre picuri de ploi interminabile spre vara. Caut un sens ce se-ascunde bine de tot. Am depanat amintiri cu casa in care am crescut, cu drumeagul spre tintirim, cu livada in care miroseam iarba verde, proaspat taiata si visam cu ochii deschisi la ce-o sa fiu cand cresc mare. Si-am crescut, si tot cresc, si tot visez. Am visat cu mama ca era mandra de mine, dar a fost doar un vis. Sau?

lyrics

2009-06-10T20:57:00.000-07:00

To whom shall I grant the love it was bestowed upon me?
When all I see around me is shattered glass and stone
It`s bleeding out all matter of feeling, you might know
That all you see around you are glimpses of my thoughts.

mar 2005

2009-06-09T21:20:00.000-07:00

Sa nu existe bruma de realitate? Da-da... s-o credeti voi!
Asa credeam si eu... am incetat sa mai cred.
Ce vreau sa spun? Nimic. Asta e: vreau sa subliniez nimicul existential.
Din manunchiul iluziilor mi-am ales una s-o transform in realitate. Se poate ca ea m-o fi ales pe mine fara sa-mi dau eu seama.
Am cunoscut inca o fiinta ce se cheama umana. Umana cui? Nu mie...
La fiecare inceput de martie oamenii au invatat sa se ascunda dupa flori. De ce-ntinam spinoasele existente transformandu-le nemeritat in scuze? Un ieftin mod de-a spune... imi pare rau, m-am inselat sau am crezut ca sunt mai vrednic. Vrednic de ce? De ultimul dram de dispret ramas intr-un suflet asa-zis pustiit?
Dulceata fiecarui inceput si iluzia de frumos se transforma-ntr-o clipa intr-o rancezeala de nedescris. Mi-e sila de oamenii dintre care "cu onoare" fac parte.
Mi-e dor de-un albastru senin... de inimi simtitoare.
Alcoolul asta e-o binecuvantare. Da` stiati deja ce sa mai spun? De functiile si urmarile lui nu mai vorbim.....!
Ma blestemi? Da-i drumul! Curaj!
Ma-nfrupt din plin din incapatanarea de a comunica a celorlati. Ma-mpartasesc deplin de-aceeasi incapatanare. Si ma intreb acum ce doare. Sau de ce. Dar lamurisem parca faza asta-ntrebatoare.
Unde, de ce te-ascunzi?
Ma simt intrebata: ce-am facut rau? Nu imi permit raspunsul ce-mi arde buzele ca taciunii aprinsi din nu stiu ce carte veche. Dar eu? intreb... Nici un raspuns.... cred ca-nvata ca tacerea e de aur. Iar eu nu, si nu... incapatanare totala!
Stelele sau statisticile anuntau dezastrul spre care ma indreptam orbecaind, tanjind, adulmecand, ravnind. Ah... ce senzatie divina.... muscatura aceea.... din fructul oprit.
Sfasietoare adevaruri se revelau incet-incet. Iar eu? O muza ce n-amuza!
patetic.... desert... infect....

Sufar cumplit de un blenoragism verbal acut. Traiesc intr-un mediu infect si mi-e teama sa nu-l purific prin prezenta mea. Aderarea la grinpis s-a dus pe copca. Mi-e foame de-un spirit barbar, solitar, indraznet. Tremur din toate falangele pe tastatura. Mi-e frica de gandurile-mi bulucindu-se sa iasa de pe buricele degetelor hiperbolizant adaptate la mediul in care m-am impins cu tot ce-mi apartine. Da, stiu... mi-am ratat cariera. Trebuia sa ma fac specialist scatosociolog. Timpul n-a tinut niciodata cu mine. Ori m-a impins din spate ori m-a tinut pe loc. E-atata cumplita nedreptate ce nu pot s-o mai sufar oricat ma stradui.
Esti atat de ne-nteles de mine pe cat sunt eu neinteleasa de mine....
Teribila soarta mi-am luat sau mi-au dat stelele.... sau norii sau vantul. Pamantul nu suiera prostia de pe el... ca dac-ar suiera ar fi un vuiet asurzitor trecand prin cel mai blindat material protector. Nu-mi apartin deloc. Nu ca mi-as fi apartinut vreodata. Dar aveam iluzii desarte cu carul. Un car gol trece prin valea batuta de furtuna. Furtuna iscata de-o scuza nebuna. Nebunie ce doare dar nu suficient. Insuficienta ce arde.... Flacara-mistuitoare de neuroni febrili.
Iubirea-i ultima iluzie franta-n rafala de vant ce mi-a improscat ochii-arzatori, curiosi spre lumea ce nu-i suporta inca. Nisipul fin mi-a zgariat iremediabil retina desensibilizata total anterior. Printre zgarieturi lumea se percepe mai clar. Idealismul se sparge-n farame mii. Faramele-au fost luate de-acelasi vant pentru-a fi improscate la vremea lor in ochii altor activisti in randurile iremediabil increzatorilor intr-o lume sau viata mai buna.
Muza neamuzanta s-a ascuns precaut.

ian 2005

2009-06-09T21:19:00.001-07:00

Doamne ce de timp vechi si nou...
I-am rasfoit jurnalu` profesoarei si mi-au dat lacrimile...
m-am regasit aproape perfect... acelasi camin CPK ii ziceam eu, acelasi decor, doar fulgii ce difereau... dar cadeau in cantitatea necesara fermecarii unor copii zburliti de somnul cu randul pe trenul ce venea din directie opusa. Ajungeam vineri dimineata (plecati de cu seara din Oradea sau Cluj) in Busteni. Era inca oarecum intuneric dar zapada bine asternuta scartiia minunat sub picioarele noastre si spulbera putin bezna.
Ne taram agale spre camerele rezervate in ultim moment bucurosi daca vedeam Crucea luminata sau sperand ca ceata se va risipi curand si o vom zari!
Ceaiul sau cafeau de dimineata ne gasea molesiti in asteptarea cazarii. Formalitatile incheiate, cheile preluate, soarele mijind a ziua ... ce somn sau odihna cand zapada se inroseste sub fiecare raza a rasaritului... culoare care se estompeaza si face loc unui alb ca-n povesti.
In mai putin de 3 ore pletele rasarite intre caciula si fular erau inghetate complet... la fel manusile... ce mai conta? La pranz ne intorceam de topeam sloii, puneam hainele pe calorifer, urmatorul schimb si inapoi... Seara venea mult prea repede...
Noaptea alba era scurta... somnul si mai si. A doua zi la fel... Duminica iar, cu singura deosebire ca scuturam bine gentile cu alimente... doar-doar o fi vreo conserva ratacita prin buzunarele exterioare... uneori eram norocosi, alteori in caz ca gaseam locuri pe trenul ce pleca in jurul orei 22 duminica seara din Busteni... noaptea asta era lunga... Clujul si Oradea parca se indepartau... Luni - primele ore seminar. Dupa introducerea scaldata de o aroma de cafea slaba visam piscuri albe...
Timp de 4 ani...
__________________

march 2nd

2009-06-09T21:06:00.000-07:00

2 martie 2004
Frumoasa zi de primavara!
Dar eu ma cufund din ce in ce mai tare intr-un negativism din care sunt incapabila sa ma desprind! Nu stiu de unde si pana unde si de cand sau pana cand!
Bine ca sfintii parinti intr-ale psihologiei ziceau ca se intampla asta atunci cand cauti in afara ta rezolvarea a ceea ce ar trebui sa vina din tine... hm? or fi avand ei dreptate? Ia sa verific! Si rezultatele le transmitem mai incolo....
Deocamdata sa vedem: azi aici vremea fu minunata... vantul a suflat foarte putin atata cat sa nu uitam de existenta lui...in rest soare orbitor... marea valuroasa... parca mai aproape de tarm decat sambata cand am vazut-o ultima data.
Ah! Am uitat sa va zic: mi-am facut un prieten interesant... e vorba de un domn respectabil pe care il vad aproape zi de zi pe acelasi scaun, in fata ferestrei suficient de largi, citindu-si ziarul cu sfintenie... cand ma vede trecand prin fata casei lui isi abandoneaza lectura pret de cateva secunde si imi face cu mana un gest larg... inalt... aproape maret! E incantator de-a dreptul intr-o zi ploioasa sau mohorata din alte puncte de vedere sa-l vad pe Domnul Necunoscut... cu zambetul larg al dansului si salutul salvator! Intr-o zi... pe cand o sa ajung la mult ravnita pensie.. am sa-mi fac si eu un fotoliu confortabil, am sa-l postez in fata unei ferestre si am sa citesc ziarul... si am sa salut cei cativa necunoscuti care vor trece zilnic pe sub geamul meu... am sa le zambesc... cu subintelesul ca viata inseamna ceva mai mult decat sunt dispusi ei sa vada la un moment dat!

march 1st 2004

2009-06-09T20:49:00.000-07:00

1 Martie!
Huh... un martisor virtual... si cateva versuri care m-au patruns a fost ceea ce mi-a rezervat ziua asta pana acuma... nu am impartit martisoare celor dragi ca in alti ani... nu! De ce as fi facut-o?
Azi e ziua luminoasa in care mi-am promis sa revin! Pauza mi-a fost binecuvantata! Ieri am vazut un port la care visam de pe vremea in care inca nu stiam unde anume poate fi... Vapoarele mi-au incalzit intotdeauna sufletul... mi-au aprins inima... mi-au redat speranta uitata sau pierduta undeva adanc in mine sau in tine...sau nu stiu exact unde sau cand se va intampla sa aflu...
De cele mai multe ori oamenilor le e frica de ei, frica de noi, noi adica RESTUL... restul de la ceea ce a ramas de ieri pentru maine, un maine senin sau intunecat in functie de ceata in care ne afundam sau lumina spre care inaintam.
Azi, aici mi-am gasit linistea... mi-am gasit o parte din mine... am crezut ca m-am pierdut, dar o voce m-a strigat si mi-am dat seama ca sunt aici: pentru voi...adica RESTUL care contati sau imi sunteti indiferenti deopotriva, care iubesc sau urasc sau nu simt nici una din aceste doua senzatii... dar care EXISTA si nu au uitat asta, nu au uitat de zambetul pe care-l ofera celor ce tanjesc dupa el...
Sensibilitatea umana este pe cale de disparitie? Ma intreb dar simt pozitivitatea raspunsului de care mi-e teama... si as vrea sa fac ceva sa schimb cursul acestui fenomen: sta in puterea mea, a ta, a noastra... a RESTULUI... ca sa ne refugiem din tabara asta si sa fim parte integranta din cei care conteaza, din cei care iubesc sau urasc din tot sufletul, din cei pe langa care viata nu trece fluierand, sau care nu trec fluierand prin viata...
Mi-e dor de o zi de primavara, de un cantec de un verde sfasietor, de un sunet cristalin al unui izvor care nu a secat vreodata!
martisoare....

resurection

2009-06-09T20:46:00.000-07:00

Sometimes the easiest way out of the past is to display it, showcase it. This is what`s going on right here and now.